IO2 – Rolul si impactul empatiei in relatiile dintre profesori, parinti si elevi – Acest material are în vedere centrarea atenției pe creșterea inteligenței emoționale a copiilor prin manifestarea empatiei cadrului didactic, prin permiterea integrării copilului în mediul școlar conform potențialului său și nu standardelor prestabilite sau rigide pentru copiii defavorizați. Utilizarea noilor tehnologii didactice, instruirea programată, duc în cele din urmă tocmai la selecţionarea şi întărirea comportamentelor adecvate, la realizarea în condiţii optime a conexiunii inverse, la aprecierea performanţelor şcolare ale elevilor pe baze ştiinţifice şi în condiţiile unei obiectivităţi ştiute.Practica şcolară tradiţională ne-a lăsat imaginea profesorului care vrea să domine elevii şi să-i subordoneze. Într-un asemenea climat nimic nu se face din convingere şi pasiune. Este necesar să se facă trecerea de la vechiul tip de relaţii în care profesorul colaborează cu elevii.Principala activitate a profesorului nu va fi predarea ci angajarea elevilor în investigaţii şi lucrări independente. Relaţiile bazate pe stimă şi respect reciproc reclamă şi un limbaj adecvat. Expresiile ironice şi jignitoare tulbură atitudinea elevilor faţă de profesorul lor şi îngreunează crearea unui climat favorabil muncii creatoare în clasă.Pentru o comunicare eficientă trebuie să ţinem seama de câteva reguli simple şi anume: dorinţa de a înţelege şi a asculta, să ştii să asculţi, disponibilitate, implicare, discernământ şi obiectivitate în evaluarea comportamentelor elevilor, onestitate, bunăvoinţă, încredere reciprocă, respect reciproc, flexibilitate în gândire, toleranţă, complementaritate, sentimentul de dăruire, găsirea unui limbaj comun, altruism, interese comune, preocupări comune, cooperare, curaj, îndrăzneală, să dai celuilalt putere, simţul umorului.

Materialul va cuprinde un numar estimativ de 50 de pagini, publicate in mediul online si va cuprinde urmatoarele capitole:

Cap I – Empatia si rolul ei in context social

Cap II –  Aplicatii practice

Cap III – Concluzii